Spirală ✍️

N-am fost nu sunt și n-o să fiu
Nimic ce alții-ar fi dorit
Nu sunt perfectă și o știu
Dar ce-i perfect în infinit
Căci ne-am născut aduși pe lume
Noi n-am cerut sau n-am fi vrut
Ni s-a ales o zi anume
Când din dureri am apărut
Ne-am tot zbătut apoi în viață
Plecând să ne-mplinim destinul
Tot răsucind mosor cu ață
Și bând din când în când pelinul
Am mai amestecat din toate
Când miere dulce când amar
Sperând că într-o zi chiar poate
Doar elixir va fi-n pahar
Eu nici n-am înțeles prea bine
De ce ne naștem să murim
Când rostul vieții-l știm în fine
O amintire devenim
Sunt doar o umbră trecătoare
Pe o spirală răsucită
O-ntârziată călătoare
La trenul vieții pe-o orbită

Ultimul Val 🍂✍️

Și-n drumul pe care l-am prins de picior,
Vremuri știute sau simple iluzii,
Se-așterne povestea, apoi, mă-nfior,
Cerul e-n bocet, iar eu trag concluzii.
Sublimele clipe, răsfrânte-n altar,
Se joacă prin gânduri, alunecă-n ape
Cu viața lipită de-un veșnic cântar,
Sângele-i sacru și visul aproape.
Răzbate speranța prin globi luminoși,
Portal de iubire rupe din ură,
Înnoadă secunda și șerpi veninoși,
Numai copiii, prin veac, le văzură.
Sentința înfrântă, durerile mor,
Seninul mă-ntreabă ce să mai facă,
Iar ochiul zâmbește preaplin de umor
Când armele tac, lăsate în teacă.

Oare Trebuie… 🤔😅

Acum ceva vreme, spunem celor care solicită prietenia pe Facebook, să completeze un minim de informații, poză, studii sau activitate. Astăzi am avut o revelație, după ce mai mult timp am ales să ignor multe solicitări. Un domn drăguț a scris la rubrica ocupație, ca-i de profesie… căsătorit. 🤔Stând și cugetând la activitatea unui căsătorit, mi-am dat seama că dacă-și respectă serios atribuțiunile, chiar este un bărbat ocupat cât o profesie, mai ales dacă o așteaptă pe iubită zilnic cu o ciorbă și….tot desertul. 😉

Oare trebuie să cer referințe de la iubită, dacă-și respectă ….profesia, înainte de a da acceptul? 🤔😅

Mama, de George Cosbuc

În vaduri ape repezi curg
Și vuiet dau în cale,
Iar plopi în umedul amurg
Doinesc eterna jale.
Pe malul apei se-mpletesc
Cărări ce duc la moară
Acolo mamă te zăresc,
Pe tine-ntr-o căscioară!
Tu torci. Pe vatra veche ard,
Pocnind din vreme-n vreme,
Trei vreascuri rupte dintr-un gard.
Iar flacăra lor geme:
Clipește-abia din când în când
Cu stingerea-n bătaie,
Lumini cu umbre-amestecând
Prin colțuri de odaie.
Cu tine două fete stau
Și torc în rând cu tine;
Sunt încă mici și tată n-au
Și George nu mai vine.
Un basm cu pajuri și cu zmei
Începe-acum o fată,
Tu taci ș-asculți povestea ei
Și stai îngândurată.
Și firul tău se rupe des,
Căci gânduri te frământă.
Spui șoapte fără de-nțeles,
Și ochii tăi stau țântă.
Scapi fusul jos; nimic nu zici
Când fusul se desfiră…
Te uiți la el și nu-l ridici,
Și fetele se miră.
…O, nu! Nu-i drept să te-ndoiești!
La geam tu sari deodată,
Prin noapte-afară lung privești
Ce vezi? întreab-o fată.
Nimic… Mi s-a părut așa!
Și jalea te răpune,
Și fiecare vorbă-a ta
E plâns de-ngropăciune.
Într-un târziu, neridicând
De jos a ta privire:
Eu simt că voi muri-n curând,
Că nu-mi mai sunt în fire…
Mai știu și eu la ce gândeam?
Aveți și voi un frate…
Mi s-a părut c-aud la geam
Cu degetul cum bate.
Dar n-a fost el!… Să-l văd venind,
Aș mai trăi o viață.
E dus, și voi muri dorind
Să-l văd o dată-n față.
Așa vrea poate Dumnezeu,
Așa mi-e datul sorții,
Să n-am eu pe băiatul meu
La cap, în ceasul morții!
Afară-i vânt și e-nnorat,
Și noaptea e târzie;
Copilele ți s-au culcat
Tu, inimă pustie,
Stai tot la vatră-ncet plângând:
E dus și nu mai vine
Ş-adormi târziu cu mine-n gând
Ca să visezi de mine..