Am fost o frunza ratacitaPlimbata in necunoscut de vant
Calcata de multimea multa
De trecatorii alergand
Dar intr-o zi o simpla doamna
Ma vede inr-un colt zacand
Sorbind cafeaua dintr-o cana
Se-apleca spre mine spunand:
Ma vede inr-un colt zacand
Sorbind cafeaua dintr-o cana
Se-apleca spre mine spunand:
Candva ai fost plina de viata
Si trecatorii te admirau
Veneau cu toti de dimineata
Si din privire te sorbeau
Si trecatorii te admirau
Veneau cu toti de dimineata
Si din privire te sorbeau
Culoarea ta, una virgina
Aducatoare de speranta
Sa transformat toata-n rugina
Si nu mai are deloc viata
Aducatoare de speranta
Sa transformat toata-n rugina
Si nu mai are deloc viata
Ce-i ce te admirau odata
Acum ti-au devenit straini
Si zi de zi tu esti calcata
De trecatorii rai, haini
Acum ti-au devenit straini
Si zi de zi tu esti calcata
De trecatorii rai, haini
Iti este greu si o sa-ti fie
Caci lipsa iti duce numai pomul
In care ai stat cu frunze o mie
Dar cum esti tu, este si omul
Caci lipsa iti duce numai pomul
In care ai stat cu frunze o mie
Dar cum esti tu, este si omul
Am rămas fără cuvinte! Emoții la maxim!
Felicitări! Superbe versuri!!!❤️??
Multumesc frumos Admin 🙂
Felicitări, foarte frumos!
Multumesc frumos! 😉
Frumoasă această emoție tristă 🙂
Este o aluzie la “prietenii” si rudele din ziua de astazi 😛