As face o statuie

Si daca ar fi sa pleci din lumea asta rece
Si singur m-ai lasa sa fiu al nimanui
Cu scule de zidar si cu dorinte zece
Te-as construi din nou in mintea mea hai hui
As face o statuie cu chipul tau de zana
Si zilnic as veni sa te sarut plangand
Iar lacrimile mele le sterg cu a ta mana
Chiar daca esti de piatra, vie vei fi in gand
Cu fortele iubirii te-as strange in brate tare
Si pana dimineata sa-mi fii tu soata mie
Caci ziua care vine, si noaptea urmatoare
Sa te transform din piatra, intr-o fiinta vie
Autor: Petrica

6 thoughts on “As face o statuie

      1. Exact la mesterul Manole m-am gandit si eu cititnd versurile. Sensibile si maiestre ca o opera de arta, au in comun cu Manastirea Argesului verbul “a dainui”.

    1. Draga mea,amintirile au nostaligiile lor. Imi amintesc cu placere fiecare clipa cand ma plimbam prin casa incercand sa gasesc un subiect care chiar sa ma reprezinte prin ceea ce scriu. Subiectul meu erai tu 😛

Sunt zeci, sute, mii de motive ca să zâmbești, iar tu rămâi cel mai bun dintre ele! Cu respect Ileana