Atât De Departe… ?

Atât de departe de tine
Ca luna departe de mare,
M-atrage puternic adâncul
Și-a ei ne-mblânzită chemare.

Lumina se clatină-n valuri
Zadarnic dorind să le prindă,
Se zbuciumă-n clocot de ape
Plângând, încercând s-o cuprindă.

Se pierde în dansul sălbatic
Lăsându-și voința învinsă,
Nicicând să o poată atinge,
De dor și de jale cuprinsă.

Se zbate-n al ei întuneric
Plutind pe cărări nepătrunse,
Dar marea nu-i lasă luminii
Să-i vadă comorile-ascunse.

Atât de departe de mine
Ca marea departe de lună.
Se-atrag în fuioarele nopții
Mereu, și nicicând, împreună.

 

11 thoughts on “Atât De Departe… ?

  1. Uite așa frumos ne oglindim și noi în ochii mândrelor noastre, dar nu putem pătrunde la secretele din interiorul inimii lor. Mulțumesc pentru delectare!

Sunt zeci, sute, mii de motive ca să zâmbești, iar tu rămâi cel mai bun dintre ele! Cu respect Ileana