De dorul tău m-aș transforma în mare
Să pot veghea pe țărmul tău atât de cald
Să te cuprind în valul meu de soare
Punând o rază în decoru-mi drag.
Să te inund cu valul meu de dor
Când răsăritul este prea pustiu
Privesc în larg, mi-s zilele cu nor
Iar totu-n jur i-atât de arămiu.
Iar dorul meu străbate în mișcare
O amintire a clipei împlinite
Azi singură, sunt simplă, într-o stare
Ce nu-și găsește rostul printre clipe.
De dorul tău, m-aș face umbra ta
Să te urmez în drumurile-ți toate
Să fim doar noi în tot ce va urma
Să adunăm tot ce-am pierdut prin fapte.
Una dintre cele mai frumoase citite de mine!
Ma bucur ca ti-a placut!
O noapte linistita draga mea! 🤗
Un mare FELICITARI pentru superbele versuri 🙂
Multumesc frumos!