Îmi zâmbești
Din îndepărtatele lumi,
De undeva , din universul ăsta rotund .
Îmi dai binețe,
Îmi scrii câteva vorbe
Și … Eu râd,
Tu râzi,
Noi râdem ,
Râdem împreună, de se cutremură lumea.
Îmi zâmbești din lumea ta virtuală,
Scriem amândoi, pe aer
Nu pe hârtie.
Vorbim două vorbe banale,
Apoi dispărem,
Fiecare în lumea lui reală.
Suntem două suflete stinghere,
Rupte de lume,
Rătăcite undeva printre nori;
Așteptăm răsăritul soarelui, împreună,
Zâmbind amândoi.
uneori e și frumos virtualul 🙂
Este! ❤️👍🤗
Până la urmă pe toți ne încălzește același soare. Am decis de mult să iau din virtual ce-mi place și să ignor ce nu-mi place. Sunt o fericită și iubesc pe toată lumea. 🙂
Bine punctat! Oare suntem gemene? 🙂 O zi cât mai frumoasă! ☕️🍀🤗❤️
💕
Şi ce mult conteză clipa aia-n care se râde la unison! Foarte frumos!
Adevărat draga mea 🤗 ! Mulțumesc frumos! Măcar cu asta să rămânem, în astea zile de…
Te îmbrățișez cu tot dragul! ☕️🍀🤗
Virtualul și realitatea se pot completa foarte bine, dacă știm să luăm ce ne trebuie din fiecare. Altfel, putem ajunge la dezamăgiri.
Exact! Mulțumesc frumos!
Seară frumoasă🤗🍀