De Tot Ce Simt, Să Mă Dezbrac ?

Ce mult aș vrea să mă ascund de tine!
De minte, chiar de tot, să fiu sărac,
Un biet nebun care-a uitat de sine,
Iar, de ce simt, să pot să mă dezbrac.
Să nu te văd mărșăluind prin gânduri
Sau scormonindu-mi inima din piept,
Să nu mă las, ca în atâtea rânduri,
Cerșindu-ți mângâierea, să aștept.
Te-ai strecurat, ca un venin, în sânge,
Acestei boli nu i-am găsit un leac,
Îmi ești la fel ca haina ce mă strânge,
Pe care nu am cum să mi-o desfac.
Nebun să fiu și, cine-am fost odată
Să nu mai știu, să umblu fără rost,
Iar umbra ta, în veci, să nu mai poată
Să afle unde-mi caut adăpost.
Pierdut, desculț în ploaie, să mă poarte
Fantasmele ce-mi fredonează-n gând
Iar, nepăsându-mi că e zi sau noapte,
S-alerg la braț cu vântul, tremurând.
Doar iarba să îmi fie așternutul
Și cerul să îmi țină adăpost,
Iar viața să renunțe ca tributul
Să i-l mai dau, iubită că mi-ai fost…
Dă-mi, Doamne, Tu, un strop de mângâiere,
Și nebunia poate fi un leac,
Nu vreau pe lumea asta vreo avere,
Vreau doar, de tot ce simt, să mă dezbrac!

Author: Admin

22 thoughts on “De Tot Ce Simt, Să Mă Dezbrac ?

  1. Faina poezia pacat ca a trebuit sa ma lupt cu zapada, Mosu, renii ca sa pot sa citesc! Poate pe computer arata bine dar pe celular e crima! (e doar o parere nu am dat cu parul)

Sunt zeci, sute, mii de motive ca să zâmbești, iar tu rămâi cel mai bun dintre ele! Cu respect Ileana