Când… ✍️

Când simt dorul că mă apasă și am inima pustie
Mă strecor prin ceața deasă și mă pierd în poezie!
Când mă apasă întristarea și-s lipsit de energie
Sfidez valul, străbat marea și mă scald în poezie!
Când sunt copleșit de gânduri și plutesc în letargie
Mi-așez sufletu-ntre rânduri și apoi zbor în poezie!
Când mă apucă nebunia și-s cuprins de fantezie
Țin în lanțuri veșnicia, levitând în poezie!
Când îmi tremură ființa și fac crize de furie
Nu-mi abandonez credința și mă rog în poezie!
Când sunt stăpânit de frică și nu vreau ca să se știe
Merg pe a timpului aripă și mă ascund în poezie!

Autor: Admin

Sunt zeci, sute, mii de motive ca să zâmbești, iar tu rămâi cel mai bun dintre ele! Cu respect Ileana