🌼Ne Privim…🌷

Ne privim în oglinda vieții, eu și chipul meu de odinioară
Și nu înțelegem, de ce ne petrecem odată cu timpul ce trece,
Parcă ieri eram copilă, apoi o gingașă și suavă domnișoară,
De ce tinerețea înfloritoare atât de repede trebuie să plece?
Da, suntem trecători prin viață, asta este a destinului vrere,
De ce ne schimonosește însă chipul, devenim de nerecunoscut,
N-am putea muri frumoși și în timp, fără zbucium și durere
Și să plecăm veseli, așa cum am venit pe lume, spre necunoscut?
Ne privim în oglinda lacului, eu singură și ea, iubirea mea,
Fiecare avem, acum, propriul cer pe care strălucim ca o făclie,
Dar nu putem înțelege care din noi a devenit, în timp, o stea,
De ce timpul ne-a despărțit cerul vieții, de ce a trebuit așa să fie?
După ce legi ascunse se-nvârte timpul n-am putut înțelege,
Privim neputincioși și resemnați, ne-am fi dorit să ne fie aliat,
Dar el trece pe lângă noi nepăsător, privindu-ne de sus ca un rege,
Nu are timp pentru explicații, el astăzi a venit și mâine-a și plecat…

Author: Admin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.