Categorie: Poezii Personale 📝

🌼Ne Privim…🌷

Ne privim în oglinda vieții, eu și chipul meu de odinioară
Și nu înțelegem, de ce ne petrecem odată cu timpul ce trece,
Parcă ieri eram copilă, apoi o gingașă și suavă domnișoară,
De ce tinerețea înfloritoare atât de repede trebuie să plece?
Da, suntem trecători prin viață, asta este a destinului vrere,
De ce ne schimonosește însă chipul, devenim de nerecunoscut,
N-am putea muri frumoși și în timp, fără zbucium și durere
Și să plecăm veseli, așa cum am venit pe lume, spre necunoscut?
Ne privim în oglinda lacului, eu singură și ea, iubirea mea,
Fiecare avem, acum, propriul cer pe care strălucim ca o făclie,
Dar nu putem înțelege care din noi a devenit, în timp, o stea,
De ce timpul ne-a despărțit cerul vieții, de ce a trebuit așa să fie?
După ce legi ascunse se-nvârte timpul n-am putut înțelege,
Privim neputincioși și resemnați, ne-am fi dorit să ne fie aliat,
Dar el trece pe lângă noi nepăsător, privindu-ne de sus ca un rege,
Nu are timp pentru explicații, el astăzi a venit și mâine-a și plecat…

💌Vis de Noapte✍

Azi mi-a înflorit în vis
Colțul meu de paradis…
Se făcea că-n visul meu
Eram fir de curcubeu
Primăvară tu-mi erai
Și în taină mă iubeai…
Parcă-aveam aripi de vis
În poemul meu nescris
Și zburam voioși spre cer
Într-o lume de mister
Spre izvorul de iubire
Ce mustește fericire
Și ningea cu mii de stele
Peste dorurile mele
Și ningea cu stele mii
Peste focul inimii
Însă iarna furioasă
Să visez nu mă mai lasă
Gândul mi-a înzăpezit
Și deodată m-am trezit!

❄Iarna Dintre Noi☃

Ah vântul cum ne suflă rece
Când trup cu trup tăcut se-atinge
Copac de suflet ne va ninge
Un ram de dor ce-o să se-aplece
Și mâna mea cu-a ta-n dezmierd
Ca două păsări făr’ aripe
Vor zbate-n tremurate clipe
Dulci amintiri ce-n timp se pierd
Ne-au plâns speranțe înghețate
Și-atâtea nopți pierdute-n treacăt
De doruri ce-au rămas sub lacăt
Visând iubiri fără de moarte
Vom îndura din nou o iarnă
C-un alb murdar nepăsător
Ne vom preface că nu dor
Tristeți ce le-am ascuns sub haină

❄Zăpezi…❄

Ne trosnesc sub pași oglinzi
Din înghețul peste noapte
Abur din sărut și șoapte
Când în brațe tu mă prinzi
Plâng copacii prinși în chingi
Și de chiciură se scutur
Ramuri zbat aripi de flutur
Ca-ntr-un vis ce-n dor îl stingi
Mă strecor sub mâna-ți caldă
Și m-ascund la tine-n haină
Cuibărită ca-ntr-o taină
Când mistere-n cer o scaldă
Ninge-ncet cu fulgi ce zboară
Rătăcind prin brazi pe drum
Tu ai dispărut prin fum
De-amintiri ce n-o să moară