Categorie: Poezii Personale 📝

Gesturi De Iubire 🥰

Fiecare gest contează,

Poartă semnătura ta,

Prin limbajul non-verbal,

Noi ne ștampilăm Iubirea.

Iar ea, Iubirea, e transmisă pentru totdeauna,

Prin lungi îmbrățișări părtașe,

La tot ce noi trăim și experimentăm,

Pentru a face viața mai frumoasă.

Și cum să nu-ți tresalte pieptul,

Când inima e-atât de înflăcărată,

C-un simplu gest, în semn de te iubesc,

Pornesc cascade de emoții pozitive.

Privirea ce îmbracă și dezbracă,

Transcende dincolo de trup

Și în acel spațiu fără limite de timp,

Cunoști a mea ființă în esență.

Când degete răsfiră al meu păr,

Se nasc senzații ce înfoiară porii,

Din cap până-n picioare mă electrizezi,

Simt cum plutesc, de parcă îmi dai aripi.

Sărut de fiecare dată mâna,

Ce-mi mângâie obrazul ca un trandafir,

Un gest de prețuire infinită,

Făcut în fiecare seară, la culcare.

Fără să spui cuvinte ce îndeamnă

A face pași, ca să ne întâlnim,

Eu sunt deja în locul cu pricina,

Căci mintea noastră e la unison.

Când vrei ceva, deja apare,

Căci știu s-anticipez a ta dorință,

La fel și eu primesc, ce îmi doresc,

Pentru că știm să ne purtăm în gânduri.

Spirală ✍️

N-am fost nu sunt și n-o să fiu
Nimic ce alții-ar fi dorit
Nu sunt perfectă și o știu
Dar ce-i perfect în infinit
Căci ne-am născut aduși pe lume
Noi n-am cerut sau n-am fi vrut
Ni s-a ales o zi anume
Când din dureri am apărut
Ne-am tot zbătut apoi în viață
Plecând să ne-mplinim destinul
Tot răsucind mosor cu ață
Și bând din când în când pelinul
Am mai amestecat din toate
Când miere dulce când amar
Sperând că într-o zi chiar poate
Doar elixir va fi-n pahar
Eu nici n-am înțeles prea bine
De ce ne naștem să murim
Când rostul vieții-l știm în fine
O amintire devenim
Sunt doar o umbră trecătoare
Pe o spirală răsucită
O-ntârziată călătoare
La trenul vieții pe-o orbită

Ultimul Val 🍂✍️

Și-n drumul pe care l-am prins de picior,
Vremuri știute sau simple iluzii,
Se-așterne povestea, apoi, mă-nfior,
Cerul e-n bocet, iar eu trag concluzii.
Sublimele clipe, răsfrânte-n altar,
Se joacă prin gânduri, alunecă-n ape
Cu viața lipită de-un veșnic cântar,
Sângele-i sacru și visul aproape.
Răzbate speranța prin globi luminoși,
Portal de iubire rupe din ură,
Înnoadă secunda și șerpi veninoși,
Numai copiii, prin veac, le văzură.
Sentința înfrântă, durerile mor,
Seninul mă-ntreabă ce să mai facă,
Iar ochiul zâmbește preaplin de umor
Când armele tac, lăsate în teacă.

🍂Să Ne Iubim …🍂

Să ne iubim în toamna asta iară,
Cum ne-am iubit frumos și-n alte Toamne.
Cu sufletul lăsat în primăvară
Păstrând în noi, toate aceste taine.

Să ne plimbăm prin frunzele uscate
Și mere dulci să rupem din livadă,
Cu ghinde s-aruncăm până departe
Să mă săruți, iar lumea să ne vadă…

De mână ne plimbăm apoi prin parcuri
Oprindu-ne pe-o bancă mai ferită
Iar lebede cuminți, plutind pe ape,
Habar nu au că eu îți sunt iubită.

Să povestim de stele și de lună
Eu să-ți promit așa…o veșnicie.
Tu să-mi săruți încet câte o mână
Zâmbind, îmi ceri din ani, măcar o mie!