Călăul ?

S-a agățat de tine cu-atâta disperare
Ca orbul ce în valuri ar sta să se înece
Și mâna ți-a cuprins-o puternic în strânsoare.
A ta pentru vecie, te-ar fi iubit cât zece! …
Venit de nicăierea, i-ai apărut aievea
Ca dar al Providenței ce-a coborât din cer…
Cât de deșarte visuri! O scurtă amânare
Sentinței pentru moarte … Sărmanul prizonier!
Din valurile mării ce se-agitau în goană
L-ai tras către lumină zâmbindu-i prefăcut,
Că malul e aproape, că simți deja nisipul …
O insulă pustie! i-ai spus … Și te-a crezut!
Sub masca inocenței pe-a înghețatei inimi
Vândută pe vecie pârdalnicului hău
Se ascundea cu grijă un demon al terorii,
Un chip fără de suflet … un monstru … un călău …
Ce gânduri necurate și ce simțiri de fiară
S-ademenești în plasă un înger prăbușit,
Făcându-l să mai creadă că ar avea scăpare
Din iadul ce în flăcări atât l-a chinuit?
Și ce plăcere crudă să-l smulgi dintre ruine,
Să mângâi și să sufli pe rana care doare?
Cum te mai rabdă Cerul? Pământul cum te ține
Când ai salvat un suflet doar să-l privești cum moare?

? Bună❗

Nu te întreb ce mai faci, știu că ești bine … Te mai văd online, mă mai uit la poza ta de la WhatsApp. Nu știu cum să-ți spun că mi-e dor de tine, de-aia nici n-o fac.
Dintre atâtea lucruri pe care ți le-am spus reținut, te-am lăsat să înțelegi că mă îndepărtez, că mă resemnez și că am pierdut rostul a tot ceea ce visam împreună.
Și dintre atâtea lucruri pe care nu ți le-am spus, din mândrie, din neputință și din lipsă de curaj, am sărit peste sinceritate fără să mint, ci lăsând lucruri nespuse. Nu ți-am mai spus că timpul are nevoie de timp. Să știi că nu am renunțat la tine.
Nicio secundă… Promit❗

✬Destinul♨

În timpul unei bătălii cruciale, un general a hotărât să atace, cu toate că armata sa era cu mult depășită numeric de cea inamică. El era încrezător în victorie, dar oamenii săi erau cuprinși de îndoială. În drum spre câmpul de luptă s-au oprit la un altar. După ce s-a rugat împreună cu soldații săi, generalul a scos o monedă și a zis:
“Voi arunca acum moneda. Dacă nimerește capul vom câștiga, dacă e pajură vom pierde. Acum e momentul pentru ca destinul să ni se arate.”
Zis și făcut. A aruncat moneda în aer. Toți așteptau cu nerăbdare să vadă ce le-a hotărât soarta. A ieșit capul. Soldații au răsuflat ușurați. Plini de încredere au atacat armata inamică și au ieșit victorioși.
După bătălie un locotenent remarca:
“Nimeni nu poate schimba destinul!”
“Într-adevăr!” i-a replicat generalul și i-a arătat locotenentului moneda. Aceasta avea capul pe ambele părți.
Da sunt oameni care prin forța lor de caracter pot mișca și munții dacă vor cu adevărat, dar cred că este și mâna Divină cu ei. Așa a fost și în vremuri de demult uitate cu poporul Israel, în cartea Josua care o găsim în Biblie, ne este relatată povestea lui Josua slujitorul lui Moise care este trimis de Dumnezeu(Jahve) să cucerească țara Canaanului cu efective foarte mici raportat la numărul mare al canaaniților și totuși prin credința au reușit numai printr-un strigăt mai puternic să dărâme zidurile cetății…povestirea o puteți citi mai în detaliu chiar din Biblie.
Destinul stă în noi, trebuie doar sa-l descoperim.