Ca un fum de ţigară, sufletul
Am să-ţi spun bună seara şi-am să plec undeva unde nu e nimic, numai scrum, numai zaţ. Am să-ţi spun uşurat, am să-ţi spun cu nesaţ, ce departe vă simt eu de inima mea.
Uşa-n loc va-ngheţa şi nimic nu va fi. Ca un fum de ţigară voi trece în sus unde stelele sunt, unde oamenii nu-s. Am să-ţi spun bună seara, deşi va fi zi.
“Nu serviţi o cafea, nu doriţi un fistic?” Nu doresc decât drumul spre cer, fără voi și să nu mă mai trageţi nicicând înapoi. Bună seara pe veci, cred c-aşa am să zic.
Bună seara din nou, bună seara adânc! Doamne dragi, domni stimaţi, eu am treabă, eu plec! Şi pe urmă aici e un fum de mă-nec.
Nu-nţeleg de ce parcă îmi vine să plâng.
Doar atât am rămas, o vuire şi-atat. Şi plămânii de-atâta strigare se rup. Bună seara frumos, bună seara urât! Ca un fum de ţigară mi-e sufletu-n trup.
A. Păunescu
