Mă întrebați toți în privat pe facebook, de ce nu comentez la ce se întâmplă acum. Aș vrea să spun ceva despre ce se întâmplă acum în România văzută așa cum văd eu.
Știu cu certitudine un lucru:
Aș vrea ca în țara mea să fie BINE.
Aș vrea ca țara mea să fie DEMNĂ.
Aș vrea ca în țara mea oamenii să nu se urască între ei ci să se respecte.
Aș vrea să mă duc oriunde în lumea asta și să spun cu mândrie: sunt român!
Aș vrea să înțeleg de ce cei ce ar trebui să înalțe țara asta o duc la fund.
Aș vrea să cred din nou în cartea de istorie în care românii erau prezentați ca o națiune de oameni viteji și demni.
Aș vrea să am încredere în oamenii politici, în medicul care trebuie să vindece, în profesorul pe mâna căruia îmi las nepotul, în brutarul care face pâinea și în cel cu care îmi împart serviciul.
Aș vrea să privesc cu optimism spre viitor și să nu mă tem pentru ziua de mâine care nu știu ce îmi va aduce mie sau copiilor mei, nepotului meu…
E mult ce vreau? Are legătură cu partidul cu care am votat? Are legătură cu orientarea politică? Nu știu … știu doar cum ar trebui să fie. Dreptate. Și corectitudine. Și demnitate. Și responsabilitate. Și credință. Dacă aceste lucruri țin numai de un partid politic judecați dvs. Dar eu cred că țin de calitatea umană și dragostea pentru pământul ăsta frământat pe care călcăm … Atât și nimic mai mult.
Vă mulțumesc!
Când simt dorul că mă apasă și am inima pustie
Am asteptat in viata mea
În urma celor întâmplate în zilele de sărbătoare, m-am întristat să constat răutatea, neînțelegerea și ipocrizia unor preoți. Credința mea nu stă în a mă împinge să pot ajunge la biserică, să aud înjurături, pe cuviosul comparând anul 89 cu ce este acum.
