Etichetă: dracu

Zâmbete De Seară 😀

O persoana de gen masculin, la vârsta a treia (observați că nu l-am numit boșorog deși întrunea toate condițiile) își făcea plimbarea de seară la braț cu o fufuliță tânără și de altfel foarte frumoasă. Încerca din răsputeri să o complimenteze, să fie și spiritual spunându-i că pentru el femeia este ca un ansamblu de curbe care fac să se îndrepte o linie. Cine dracu’ să-i mai îndrepte lui linia ?! Poate un aparat ghipsat sau poate un miracol. Pentru că, da; sexul după o anumită vârstă ar trebui scos de pe lista de păcate și pus pe cea a miracolelor! Era scurt, crăcănat și îndesat, genul ăla care dacă scăpa un pârț îi ajunge direct în cizme. Avea trei floci în barbă ca la țap și un pântec de babuin de Guineea. Ea avea o față acră, rigidă și o privire moartă care trăda, incontestabil, gradul de romantism din relație. Dar știți cum e; un hodorog bogat este privit ca un tip bogat în timp un hodorog sărac rămâne doar un hodorog. Cine știe, poate că averea merită sacrificiile pe care le face ca femeie. Însă, eu refuz categoric să îmi imaginez ce simte ea când îl vede că se apropie de pat, în budigăii pe sub care bălăngăne singurul membru extrem de  flexibil care cândva fusese probabil țeapăn, tremurând din toate încheieturile celorlalte patru membre țepene care odată cândva fuseseră flexibile, mirosind lumânare și a lemn de brad. Cu timpul, (cine știe?) poate, se obișnuiește. Prima dată îi e mai greu când îi aude plămânii șuierând ca un samovar rusesc urmând apoi să-i suporte noapte de noapte acele horcăielile întocmai ca ale motoarelor ieșite din decor la ralurile morții. Dar ce mai contează. Important este să intre în posesia cardului când ațipește după ce-i dă pastila de Xanax. Din păcate asta-i viața! Cu toții vom îmbătrâni, asta numai dacă vom avea privilegiu de a trăi suficient! Și din Baywatch cu Pamela Anderson ne transformam în Băbăciuni-watch, varianta pentru gerontofili. Diferența e că, dacă îmbătrânim împreună, șocul transformării este mai mic, iar anii tineri petrecuți împreună, cu toate bunele și relele ce ne-au legat, îi fac pe bărbați să nu se uite la țâțele noastre că la niște pendule lactice, iar pe femei să nu se mai supere când ei uită să-și încheie nasturii de la prohab și pleacă agale la piață, în toiul iernii, chiar dacă de la neuropatie nu mai simt stropii înghețați de pe pantaloni urmare a adenomului de prostată.

Și-mi Vine Birjărește Să Înjur ?

Vorbea doctorul Tătaru de distanțări și mască peste tot, dar sincer, eu să mă abțin nu pot și-mi vine birjărește să înjur, că d’aia nu mai are ursul coadă și nici maimuța fir de păr la cur. Da, problema-i grea, majoră! Lumea nu înțelege sau pur și simplu o ignoră. Cum să vă faceți însă ascultați, chiar de-i atât de grav și trist ș’adevărat, când de treizeci de ani încoace; mințiți, furați pe rupte și-n rest, mâncați rahat?! Werner spune răspicat să stăm numai la distanță, pe mâini să ne fi spălat și cu maximă aroganță tot insistă cu cea mască fie ea și neconformă, scump plătită, dar pe el îl doare-n bască. Toți o poartă: și Angela, și Macron, și Mattarella când se duc pe la Bruxelles, însă nu o poartă el. Este zdravăn și deștept, știe toată lumea, de … doar o boală obsesivă îl foiește anevoie și se cheamă PeSeDe. Mulțumiri și reverențe eroilor din linia întâi, care o viață ne-au belit cu șpaga, fie chiar și pentru ultima seringă cu … formol, că acum când statul le-a burdușit bine dăsaga, ne dau și câte-un paracetamol. Îl ascultăm pe Arafat mâncăm căcat despre covid! Mă tem că … mult prea repede am uitat câți a-ngropat la Colectiv. Mă uit la Orban, Doamne, cum le știe! Zice că umblă așa, covidul în cohorte: la munte și la mare, în orice împrejurare, la budă, în parc, la vie, și-n izmene și totul ar fi fost o feerie de n-ar fi fost vreodată PeSeDe, măi nene. Ce poți să zici sau ce e de crezut? E boală peste tot și lesne, din nimic, acum se moare! Televizorul, pentru rating, scuipă doar psiho-teroare, și izoletele au dispărut, nici Dracul nu mai știe ce-i bine de făcut. În fața DSP-ului cel vajnic, ca Samurache facem sluj. Știm bine că organul e vigilent și dur. Dar după cum se manifestă, pare că-l doare fix în cur! Exemplu simplu; fotbaliștii de la Cluj. O fi, n-o fi, o face și desface. Dar dacă virusu-i așa pervers, cum Dracu’, bre, eroii de la DSP dau liber fotbaliștilor să joace?! De aceea nu dăm înainte și nu ne lecuim deloc, pentru că ursul n-are coadă și maimuța nici un floc.