Vine iarna cu zapada, cu miros de sarbatori Cerne-mi gandurile toate de cu seara pana-n zori Adu-mi cerul plin de viata, de zapada si mister Strange-mi gandurile toate, cruta-mi ziua ce-a de ieri
Adu-mi dragostea nebuna,prin furtuna si prin vant Tot ce-a fost in viata rele sa dispara pe pamant Vantul bate cu rafale, vijelia este in toi Ganduri albe de zapada se astern iar peste noi
Cerul aprig de raceala se inclina spre pamant Norii albi ce vin spre mine sunt usor luati de vant Eu cu mainile amandoua, ma feresc din calea lor Insa sunt lovit de fulger ce venea usor,usor
Cad cuprins de ameteala, totu-i gol in jurul meu Ochii mi se inchid alene, capul este tot mai greu Si lesin in nestiinta, fara sa ma pot misca Dar o raza de lumina napusteste asupra mea
Pe sub haina de zapada ce-o purtam pe spate greu Simt lumina cum ma salta ca un fel de Dumnezeu O caldura de iubire, imi dezgheata corpul tot Si in preajma se aude „Off iubire nu mai pot”
Deschid ochii incetisor si incerc ca sa privesc Dar ce vad in fata mea? E fiinta ce-o iubesc! Un chip drag il deslusesc prin lumina si prin vant Este chipul tau iubito, care-l port mereu in gand.
Eu sunt EU iar ceilalți...nu
sunt...EU ! (stau și mă minunez !?...câtă "profunzime" în
gândire am) Chiar mă întreb uneori...ce m-aș face fără...MINE ???
Folosim cookie-uri pentru a ne asigura că vă oferim cea mai bună experiență pe site-ul nostru. Dacă continuați să utilizați acest site, vom presupune că sunteți de acord.Ok