Etichetă: speranta

 Posted in Poezii Personale 📝

Dor

 Petrica  20 mai 2021  Leave a Comment on Dor
Imi este dor ca sa te strig
Din trandafirii din gradina
As vrea sa poti ca sa auzi
Ca inima imi este plina
De dor iubire si speranta
De noptile trecute-n doi
De trenul ce mergea alene
Sa fim un iarasi numai noi
Mi-e dor de gandul meu nebun
Ce ma purta mereu la tine
Mi-e dor de tot ce insemni tu
Mi-e dor de ziua ce-a de maine
Mi-e dor sa-ti spun ca te iubesc
Mi-e dor de chipul tau de zana
Mie dor de clipele unicate
Mi-e dor ca sa te tin de mana
 Posted in Poezii Personale 📝

Dor

 Petrica  18 octombrie 2020  12 comentarii la Dor
Imi este dor ca sa te strig
Din trandafirii din gradina
As vrea sa poti ca sa auzi
Ca inima imi este plina
De dor iubire si speranta
De noptile trecute-n doi
De trenul ce mergea alene
Sa fim un iarasi numai noi
Mi-e dor de gandul meu nebun
Ce ma purta mereu la tine
Mi-e dor de tot ce insemni tu
Mi-e dor de ziua ce-a de maine
Mi-e dor sa-ti spun ca te iubesc
Mi-e dor de chipul tau de zana
Mie dor de clipele unicate
Mi-e dor ca sa te tin de mana
 Posted in Poezii Personale 📝

Imi esti aproape

 Petrica  27 septembrie 2020  Leave a Comment on Imi esti aproape

Imi esti in gand, in inima si suflet
Si de la mine as vrea sa nu mai pleci
Caci tu nu stii cand imi oferi un zambet
In noptile pustii dar si in cele reci

Imi esti aproape cand imi este greu
Imi esti aproape cand imi este bine
Un zambet de al tau va inflorii mereu
Speranta ce ma poarta cu gandul tot la tine
In noptile pustii cand ma gandesc la tine
Nici stele din cer nu par a fi frumoase
Caci ele si cu luna si ziua care vine
Cu toate sunt pe tine, amarnic de geloase
 Posted in Poezii Personale 📝

O lacrima de dor

 Petrica  16 septembrie 2020  3 comentarii la O lacrima de dor
O lacrima de dorul tau, imi curge pe obraz
Si inima imi este plina de ura si necaz
Urasc acel tren blestemat care te-a dus departe
De bratele ce te strangeau in miazazi si noapte
Urasc perversi ce zambesc, doar ca sa umilieasca
Si idiotii ce traiesc, sa rada, sa jigneasca
Urasc pe cei ce nu cunosc, iubirea adevarata
Si pe natangi ce nu spun „Te rog, acum ma iarta”
Iubesc femeia ce mi-a dat, putere si speranta
Si printr-un gest de ea stiut, ma condamnat la viata