Etichetă: suferă

Inima În Continuă Mișcare ?

 

Oare voi putea trăi să pot simți fericirea măcar odată?… Inima mea este în mișcare mereu pentru tine, însă tu nu vezi… uneori crezi că sunt departe de tine, iar eu sunt atât de aproape!!! Îmi doresc de la Viață… Pace sufletească și un semn bun din Bolta Cerească…
Uneori mă gândesc la unele cuvinte ce sunt rostite fără gândire… sau poate cu ură din partea iubiri și aici iară nu înțeleg de ce în iubire există și ură… cum putem scoate cuvinte grele și cuvinte de iubire în același timp? La mine iubirea nu urăște, nu bârfește, nu scoate cuvinte grele, deci iubesc sau…? Cineva spunea că e normal uneori să mai spui și ce nu trebuie…și asta pentru că îți pasă și că iubești… să fie așa? Nu cred. Iubirea tace, iubirea suferă și se schimbă de dragul iubiri pentru a putea atinge fericirea. Ca să fiu fericită am nevoie să pot atinge fericirea și pentru asta am nevoie de susținere, simțul iubiri și al împliniri…abia atunci pot spune ca am atins fericirea. Dar… sunt cuvinte… fie ale mele fie ale tale fie ale altora… sunt cuvinte așternute într-o carte sau spuse în direct, rostite la întâmplare, cuvinte blestemate, sunt doar cuvinte… așa că eu prefer Fapte! O să mă întrebați:- Dacă n-ar fi existat cuvinte? Cum am comunica? Ce am auzi?… Ei bine, ar fi doar Pace!

Femeia … ?

Femeia e viața. E bucuria, veselia, explozia, emoția. De asta bărbatul e atras de viață, adică de femeie. Pentru că acolo e adăparea lui, oaza lui de liniște, de frumos, de sublim. Chiar dacă lui îi tot place să cocheteze cu abstractul mental, tot la femeie ajunge, adică la viață. Și femeia este atrasă de bărbat, de cel asumat doar. De cel defensiv și fricos, nicio femeie nu poate fi atrasă. Iar bărbatul, e atras de femeie pentru că prin ea, el ia contact direct cu viața și cu iubirea care curge prin femeie ca un izvor care niciodată nu seacă. Deși bărbatul nu poate recunoaște asta, e prea mult pentru el. Femeia însă, cea asumată, desigur, va recunoaște mereu că are nevoie de un bărbat asumat. Prin el, ea se centrează pe viață, pe curgerea ei. Dacă nu există un el asumat în viața ei, iubirea ei se revarsă pe aiurea în zadar. Și atunci suferă pentru că nu există o centrare, un sens clar al iubirii ei. Bărbatul face asta pentru ea, doar prin prezența lui. Prezența lui face totul, dacă e puternic, asumat, conștient. Și nu are nevoie de zeci de mii de cuvinte. Doar pe lângă minte, să mai existe și o inimă care să pulseze de viață, de bucurie, de frumos. Și când inima lui devine vie, trezită din somnul rațiunii, atunci intervine viața, adică femeia. Ea, de fapt, face totul.